Castillo de Hunyad

El Castillo de Hunyad (en idioma rumano; Castelul Huniazilor o Castelul Corvineştilor, en idioma húngaro; Vajdahunyad vára) es un castillo en el distrito de Hunedoara, de la región de Transilvania, en Rumania. Hasta 1541 perteneció al Reino de Hungría y después al Principado de Transilvania. Después de la Primera Guerra Mundial, Transilvania se unió con Rumania. Iancu de Hunedoara a fost cel care i-a oprit pe turci la Belgrad, în avântul lor spre Europa, prin statele balcanice, dupa cucerirea Constantinopolului in 1456. Nu se mai prea stie ca, printr-o decizie a Vaticanului, si azi mai bat clopotele în bisericile catolice, la miez de zi, în cinstea acelei victorii.Monumentul Castelul Corvinilor are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii in plan militar, precum si a vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. Aceasta constructie a suferit de-a lungul timpului numeroase modificari devenind in timpul lui Iancu o somptuoasa locuinta nu numai un punct strategic.Castelul are 42 de incaperi, doua terase, doua poduri si o suprafata construita de 7000 metri patrati. Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut pe 4 piloni masivi de piatra, plasati in albia paraului Zlasti, lasand in urma curtea husanilor si nisa ce adaposteste statuia Sfantul Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor si al trecerilor peste apa. De aici poti admira Turnul nou de poarta, de forma rectangulara, ce impresioneaza prin masivitate. Tot de aici se ajunge, cu usurinta, in inchisoarea castelului, care pastreaza o usa mare de lemn unde se spune ca ar fi fost “ gazduit” pentru o vreme chiar Vlad Tepes. Pe partea stanga, chiar la iesirea din Turnul nou de poarta, se afla Loggia Matia la etajul careia se mai pastreaza unica pictura laica in fresca din perioada Renasterii precum si Camera de Aur, in care se adaposteste expozitia “Obiecte din colectiile Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara”. Initial tematica expozitiilor din muzeu s-a concentrat pe perioada medievala, insa in scurt timp, paleta tematica s-a extins, punandu-se bazele colectiilor de arheologie, etnografie, arta decorativa si carte veche. La primul nivel al Turnului nou de poarta se afla Camera Domnitelor unde se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, stilului electric, compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca. In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii. Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic. S-ar fi intentionat, spun aceiasi istorici care sustin nevinovatia domnitorului român, judecarea lui in Sala Dietei, dar era mult prea greu sa aduni toti membrii Dietei la Hunedoara si, in plus, chiar daca ar fi fost strânsi, ei nu aveau rangurile nobiliare suficiente care sa le permita sa judece un print de talia lui Vlad Tepes. Interesanta este supozitia ca Vlad Tepes, ingrozit ca ar putea fi judecat in Sala Dietei, a cam luat-o razna. Tot ce se poate, pentru ca, vizavi de temnita, se afla asa-zisa groapa a coaselor. Din nou intram pe tarâmul legendelor pentru a consemna ca vinovatii erau judecati in Sala Dietei si, dupa pronuntarea sentintei, care de obicei era una de executare, erau chemati in fata instantei. In drumul sau spre jurati, calca, inevitabil, pe o lespede rabatabila si, cu un vaier prelung si totodata sfâsietor, condamnatul cadea, de la aproximativ 8-10 metri in groapa coaselor, unde un sistem mecanic, pe baza de scripeti, punea in miscare coasele care-l sfârtecau pe condamnatul la moarte. Un alt loc de groaza era asa-zisa groapa a leilor. Nu erau lei, dar erau ursi infometati sau lupi gata sa-i sfâsie pe cei trimisi la moarte. Ciudat este ca gropa animalelor se afla chiar sub fereastra Camerei Domnitelor, la radacina Turnului Buzduganului, cel cu cavaler in armura infipt in vârful turnului.

Se cree que es el lugar en el que Vlad III de Valaquia (mejor conocido como Drácula) estuvo preso durante 7 años después de haber sido depuesto en 1462.

El castillo es una reliquia de la dinastía Hunyadi. En el siglo XV, el castillo fue entregado a Juan Hunyadi por parte de Segismundo, rey de Hungría y emperador del Sacro Imperio Romano Germánico. El castillo fue restaurado entre 1446-53 por Juan Hunyadi. Está construido en un estilo gótico, pero también posee elementos barrocos y renacentistas. Destacan sus fuertes torres defensivas y su jardín central. Fue construido sobre las ruinas de una antigua fortificación, en el río Zlasti. El castillo es de dimensiones considerables, con altas cubiertas de colores y elementos adornados con piedra labrada.